Iliberalismul în Europa

Ce presupune iliberalismul?

Metehna din mentalul colectiv când vine vorba de ideea de democrație este asumpție că toate democrațiile sunt reprezentative și liberale. Tocmai pentru că democrația este definită de societatea în care există au apărut forme de democrații iliberale datorită unui proces electiv defectuos în anumite state și a unor politici care prioritizau interesele statului și clasei politice în defavoarea drepturilor și libertăților cetățenești. În sine democrațiile iliberale reprezintă regimuri cu o organizarea a statului relativ democratică deoarece nu se respectă o parte semnificativă a valorilor democratice.

Acest curent democratic a început odată cu cel de-al treilea val de democratizare globală din anii 90’ care a avut în prim plan statele din estul Europei care scăpaseră de regimul comunist și statele din America de Sud și Africa care treceau de la forme autoritare la încercarea promovării democrației. Însă nu în toate cazurile tranziția democratică a fost una de succes deoarece primele alegeri nu au oferit cele mai liberale opțiuni politice și de asemenea nu au adus reforme politice semnificative. Însă multe state, mai ales în Europa, au reușit cu timpul să diminueze impactul iliberalismului favorizând idei democratice liberale care au evoluat.

Iliberalismul în Europa

Lupta pentru valorile democratice liberale este pe departe de a fi gata pe bâtrânul continent dacă ne uităm la drumul spre care se îndreaptă regimurile politice maghiare și polonoze. Chiar dacă ambele state au înregistrat progrese economice semnificative de la aderarea în Uniunea Europeană, au fost modele de dezvoltare în Europa de Est și s-au implementat politici europene speciale pentru dezvoltarea acestei regiuni precum programul PHARE.

Însă în ultimii ani, cele două state au ieșit un evidență în mod negativ în UE datorită atât politicilor interne care au afectat negativ procesul democratizării statului ( libertatea de exprimare, drepturile comunității LGBTQ+ sau avortul ) cât și în cadrul proceselor decizionale ale UE – blocarea cadrului financiar multianual datorită implementării criteriul respectării statului de drept – au dus la răspândirea valorilor iliberale în Europa. Actualemente există dezbateri sensibile pe această temă și va fi o prioritate a Uniunii Europene să combată această problemă internă.

Ungaria

Ungaria reprezintă exemplul perfect prin prisma căruia putem observa modalitățile prin care o democrație este erodată, și eventual chiar distrusă. În ultimul deceniu, Ungaria a experimentat o decădere a democrației reprezentative și a principiilor democratice care stau la baza acestui sistem. Acest regres democratic se datorează în principal politicilor practicate de prim-ministrul conservator al Ungariei, Viktor Orban și de partidul său Fidesz. Aceștia au acaparat puterea politică din Ungaria, câștigând toate alegerile parlamentare din 2010 până în ziua de azi. Guvernele conduse de Viktor Orban au făcut abuz de putere în mod repetat, erodând democrația din Ungaria.

Acapararea constantă a puterii a dus la crearea unui regim care prezintă caracteristici autocratice considerând că “interesele statului” au prioritate 0 și direcția statului era semnificativ influențată de dorințele clasei politice. Astfel, în perioade recentă am văzut un stat ungar caracterizat de politici populiste și conservatoare care are ca scop principal menținerea puterii. Inclusiv prim-ministrul Orban a declarat că este un susținător regimului democratic illiberal deoarece puterea statului este mai bine organizată într-o asemenea manieră. De asemenea această schimbare internă a generat o pivotare dinspre Europa și valorile vestice spre Rusia sau China ca posibili parteneri chiar dacă Ungaria se află încă în Uniunea Europeană.

Polonia

Ca în cazul Ungariei, regimul polonez are o tranziție spre iliberalism prin politicile adoptate la nivel intern în ultimii ani. Mass-media poloneză este diversă și în mare parte privată. Cu toate acestea, de când partidul PiS(Lege și Libertate) a ajuns la putere în 2015, mass-media publică și organele sale de guvernare au fost eliminate de voci independente sau disidente. Radiodifuzorul public de televiziune TVP promovează mesaje ale guvernului, de la protestele pașnice anti-guvernamentale (înfăptuite ca tentative de lovitură de stat) la importante organizații nonguvernamentale (ONG-uri), care sunt descrise ca agenți de opoziție sau anti-guvernamentale. În 2019, emisiunile de știri de la televiziunea publică au susținut în mod deschis campaniile partidului de guvernământ la alegerile europene și parlamentare și au căutat să discrediteze opoziția, încălcând obligația statutară a presei publice de a prezenta știri într-un mod corect, pluralist și cât mai aproape de realitate. Astfel, impactul negativ adus asupra libertății de exprimare în mass-media a favorizat un regim polonez care este concentrat pe menținerea puterii afectând astfel principii democratice semnificative precum libertatea presei, care simbolic reprezintă un mecanism de presiune pentru autoritățile publice de a răspunde nevoilor cetățenilor.

Chiar recent la finele anului trecut o altă situație care a atras atenția internațională asupra Poloniei a fost legea care interzicea avorturile, fiind considerată o măsură radicală deoarece restrângea acest drept al femeilor. Situația referitoare la această lege este încă într-o dezbatere intensă și Uniunea Europeană care a oferit deja un răspuns prin care a descurajat puternic această lege. De asemenea au existat și proteste cu un număr semnificativ al populației prin care și-au exprimat opoziția față de direcția în care merge democrația poloneză. Din păcate vedem cum regimul polonez se apropie de o democrație iliberală chiar dacă nu la fel de proeminent ca Ungaria în momentul actual, fiind o altă situație tensionată pentru UE.

Cum afectează situația Uniuniea Europenă?

Unul dintre lucrurile pe care le au în comun cele mai multe state din Uniunea Europeană îl reprezintă promovarea democrației, iar în acest sens UE a dorit să răspundă problemelor interne din Ungaria și Polonia. O problemă recentă a reprezentat-o situația cadrului financiar multianul care dorea să introducă ca și criteriu respectarea statului de drept pentru a putea accesa banii europeni, iar cele două state cu tente iliberale s-au opus acestei măsuri folosindu-se de dreptul de veto de care beneficiază toate statele membre.

Acest episod a îngreunat adoptarea bugetului și a arătat în continuare că Uniunea Europeană are provocări importante la nivel intern în ceea ce privește democrația liberală, iar situația Ungariei și Poloniei va trebui să fie o prioritate în viitorul apropiat. Însă, pentru ca UE să poate oferi un răspuns relevant acestui chestiuni va necesita o coordonare exemplară și va avea nevoie să adopte o viziune unitară a statelor membre pentru a remedia situația internă.